Muzeul de arta „Ion Irimescu” -
Muzeul de arta “Ion Irimescu”

Pe terasa din faţa uşii monumentale Maestrul savurează parfumul îmbătător al teilor înfloriţi
şi îşi aminteşte de vremea când…”Aici era prefectura.Nici nu îndrăzneam să ridic privirea…
Cladirea era pazită. Oameni importanţi, grăbiţi, îi treceau pragul. Era un gard, iar la poartă
stătea un jandarm. Unde este acum policlinica era un parc mare. Nu am visat niciodata să fiu
eu stapân aici”.

Oricine vine să viziteze colecţia de artă a muzeului rămâne impresionat de frumuseţea clădirii. Curioşi, mulţi vizitatori ar dori să afle istoria acesteia. Cladirea este construită într-un stil arhitectural sobru, eclectic. Povestea ei durează de secole, construcţia fiind începută în 1846.

A fost ridicată din caramidă, pe o temelie solidă. În 1909 i se mai adaugă un cat. Se pare că tot în acel an clădirea a devenit sediul palatului administrativ al judeţului Suceava. Dupa ocupaţia habsburgică, reşedinţa judeţului a devenit pentru o vreme Fălticeniul. În 1923, clădirea devine sediul Prefecturii judeţului Baia, iar între 1950 şi 1968, sediul Consiliului popular Raional Fălticeni. O dată cu desfiinţarea raioanelor, în urma reorganizării teritoriale, clădirea devine sediul casei Pionierilor, Radioficării şi Casei de Cultură.

Un şir de întâmplări, voinţa oamenilor, dar mai ales cursul destinului au dus în cele din urmă la o alegere. Maestrul Irimescu devine Patriarhul de drept al locului care urma să se transforme în “Ermitaj”-ul fălticenean.

“Aveam multe lucrări în atelierul meu de la Bucuresti. Ideea înfiinţării unui muzeu mă stăpânea de multă vreme. Am oferit oraşului lucrările, dar am cerut în schimb un spaţiu de expunere adecvat. Oficialităţile vremii, reprezentate de un om care iubea arta şi inţelegea menirea ei, Miu Dobrescu, mi-au facut o propunere peste asteptările mele. M-au întrebat atunci: Nu-mi venea sa cred. Cladirea avea nevoie de o reorganizare a spaţiilor, de mai multe schimbări. Au dispărut uşile interioare şi a fost creeat un circuit de vizitare. Sălile de expoziţie au luat locul birourilor de altădată. Au fost înlocuite duşumelele cu parchet, s-a introdus un iluminat corespunzător, încălzire centrală şi spaţiul s-a transformat în muzeu. Nu-mi venea să cred că este adevărat. În cladirea în care altădată nu cutezam să intru acum sunt stăpân.Viaţa este plină de neprevăzut, totul depinde de un context de împrejurări, de întâmplări, dar mai ales de oameni…”. Colectia s-a imbogaţit an de an. Astăzi cladirea adaposteşte cea mai mare colecţie de autor din tară şi ascunde “marele clocot al vieţii” retras în adâncimile imperceptibile ale formelor şi care izbucneste indirect, întruchipat într-o imensa lume de semnificaţii.

(fragment din cartea “De vorbă cu maestrul Ion Irimescu”, autor – Gabriela-Iuliana Curtui)
informaţii suplimentare despre maestrul Irimescu şi muzeul “Ion Irimescu” puteţi afla la adresa:
http://ionirimescu.wordpress.com

Muzeul de arta „Ion Irimescu” -